Rugaciunea, cand sufletul se linisteste

Bismillahi-r Rahmani-r Rahiim,
uita-te la un copil alaptat de mama lui si ai sa intelegi de ce sufletul se linisteste atunci cand se roaga, sau uita-te la luna si la stele cand apar pe cer si ai sa intelegi...

Subhanna ALLAH!
Daca am descoperit ceva in islam, daca ceva nu inceteaza sa ma uimeasca, este cum a facut ALLAH Subhanahu wa Ta`ala, totul perfect, potrivit la locul lui.
Unii cred atat de gresit ca exista terapii, metode, medicatii, alternative, compensatii in aceasta viata care pot sa te scoata din stari extreme de neliniste, angoase sau nefericiri; ce minti inguste trebuie sa aiba acesti oameni, ce limitata este cunoasterea lor si cat de putin inteleg din aceasta viata, din propria existenta chiar.
Am incercat pe propria-mi piele sa testez cat functioneaza aceste metode si Subhanna ALLAH, chiar daca pe moment (un moment foarte scurt, de altfel) fiecare "ajutor" de tipul celor expuse mai sus poate avea efect, nimic in afara de legatura cu ALLAH, nimic in afara de rugaciune (sau du`a, meditatie) nu reuseste sa redea sufletului pacea, linistea, increderea, siguranta, nici macar speranta.
Sigur ca in aceasta viata exista lucruri de care ne agatam in cele mai grele momente, lucruri materiale, sau spirituale, dar ele sunt atat de putin valoroase...cine mai traieste momentele de maxima fericire, implinire, bucurie, la aceeasi intensitate?
Chiar si cele mai dragi momente ale vietii ajung sa fie "ingropate" undeva intr-o incapere din inima si culmea, le scoti la iveala fie cand omul, lucrul de care se leaga nu mai este, fie atat de rar ca de-ar fi sa le povestesti cuiva exact, ai uita multe amanunte.
Insa rugaciunea este ceva continuu...este un fir neintrerupt (Inshaa ALLAH sa fie asa!) fara de care nu poti supravietui cu sufletul curat, linistit.
Permanenta legatura pe care omul reuseste sa o aiba cu ALLAH, conectat prin rugaciune in cele 5 momente importante ale zilei este ceva ce ar trebui sa constituie obiectiv si prioritate in aceasta viata, daca acest om vrea ca sufletul lui sa ramana curat si linistit.

ALLAH a spus in Coran: "...si prin pomenirea lui ALLAH se linistesc inimile".
LA ILAHA ILA ALLAH, ma gandesc ca am pierdut atat de multi ani , ma uit la copiii mei, alhamdulillah si nu sunt cuvinte destule de-ar fi sa strang toate, cele mai frumoase cuvinte din lume ptr a multumi...ce bine, ce dar, ce fericire sa poti sa te rogi asa, islamic, de mic...inshaa ALLAH, sa simti si sa cresti cu suflul asta, cu puterea si cu linistea pe care o primesti rugandu-te (macar de-ar constientiza si copiii asta!).

Ce ciudat ca cei mai multi asteapta sa se faca "mari" copiii ca sa-i invete rugaciunea si isi trimit copiii sa invete limbi straine, arte si stiinte si nu-i invata pe copii sa-si linisteasca sufletele inainte ca ele sa apuce sa fie cuprinse de nelinistea, murdaria si cruzimea acestei vieti. Cum sa-L cunoasca cineva pe ALLAH fara sa se intalneasca cu El si fara sa iubeasca, sa astepte intalnirea?

Cu adevarat, ALLAH ne-a creat si El, Marire Lui, stie ce ne soptesc aceste suflete, insa El nu ne-a lasat asa, deznadajduiti si fara solutii...daca noaptea a fost grea, visele te-au indurerat si te-ai trezit cuprins de spaima ai rugaciunea fajr, as spune splendoarea rugaciunilor...parca si apa este altfel cand iti faci ablutiunea in aerul desavarsit al noptii care tocmai se duce lasand sa-i urmeze dimineata; impresurat de probleme, copii, casa, serviciu, neajunsuri si continue nedreptati, urmeaza dhuhr si apoi asr...cum sa te mai enervezi? Cum sa mai calce piciorul care a stat umil pe covoras in cine stie ce loc...si cum sa-ti mai lasi eul sa te conduca cand sufletul tau de-abia asteapta sa se intoarca la Creatorul lui si ochii nici nu mai vor sa planga decat de dragul si de dorul lui ALLAH??
Dupa o zi epuizanta, trista, sau poate plina de reusite ai maghreb si apoi ultima rugaciune...`ysha...sufletul tau se retrage impacat si plin de speranta, umil si fericit, pentru ca a trecut inca o zi in care si-a regasit linistea...asa cum scrie in Coran:
"O, tu suflet linistit!"...........

Cum sa fie nelinistit un suflet atunci cand omul se intinde ostenit si pomeneste pe ALLAH inainte de a adormi?
Cum sa fie nelinistit un suflet atunci cand stie ca, odata cu somul omului, ALLAH il va lua la El? Si de-l va intoarce sau nu, el va stii cum, unde si cand sa-si gaseasca Stapanul!

Ce ciudat, cu toate astea, omul, care este si suflet si carne si muschi si oase si poate face mult mai multe pentru a-si gasi Stapanul pierde zeci de ani din existenta stiind atat de putin si de rar cum, unde...si cand sa-si gaseasca Stapanul!