Ultimul Ezan

Mesagerul lui Allah, cu sudori reci , era ın pat bolnav.Aişe cu ochii ınlacrimati, Ebu Bekir cu capul aplecat .Profetul nostru isi da ultima suflare, era ın pragul calatoriei veşnice.Medina fara suflare, era ın aşteptare.

Cu inimile frante, priviri ıngrijorate, ın colturi, curgeau lacrimi ın tacere. Singurul lucru aşteptat, o ştire. Vestea referitoare la sanatatea Profetului nostru.
İata ultima oara…ultima suflare…şi ultimele cuvinte de pe buzele Profetului “Er’rafiku-l a’la ! Er’rafiku-l a’la!”

Era timpul de Azan. Era dimineata primei noapti ın absenta Trimisului Lui Allah. Bilal se pregateşte şi duce mana la ureche. Va anunta sacra invitatie. Ii ardea inima. Voce arsa, cu inima arsa, ıncepe Azanul lui Muhammed. “Şi …Eşhedü enne Muhammed Rasûl Allah” ...şi spunand aceste cuvinte atat de iubite, Bilal izbucneste in lacrimi .

Bilal plange, ınsotitorii plang. Strabate valuri cu tristete Muhammed s.a.w.s.

Medina, oraşul Profetului. Bilal niciodata nu mai vazuse aşa ceva ın acest oraş. Din fiecare piatra, parea ca se scurg lacrimi. Mesagerul lui Allah a mers pe aceste strazi. A stat in acesta moschee. In acest loc a predicat Hutba. Picioarele Lui Binecuvantate, au atins acest pamant. Mirosul Lui de trandafiri, ın acest loc este. Medina ın ziua cand l-a gasit, şi-a gasit viata.Dar acum el nu mai este ın acest oraş.

Bilal ın Medina nu a mai putut sta. In ce loc se uita, renaşteau amintirile cu El, inima ıi ardea, nu mai putea sta ın acest oraş.

A plecat la Damasc.Au trecut multi ani. Medina fara Profet, chemarile la rugaciune fara Bilal, aşa au trecut anii. Bilal a fost chemat de multe ori ın Medina. Cat au insistat, Bilal nu a acceptat aceste invitatii.

Dar ıntr-o noapte , Profetul Muhammed s.a.w.s. a venit ın visul lui Bilal.Mesagerul lui Allah, ın lumina se uita la el: “De mult timp nu ai venit ın oraşul nostru , Ya Bilal !” a spus El. In dimineata urmatoare, Bilal s-a grabit ca un soldat care a primit un ordin. İmediat s-a pus la drum spre Medina.Singurul lucru care ıl simtea in inima, era de nedescris. Ii era dor, plangea, o ıntepatura, o arsura.

Dupa cateva zile de calatorie, Bilal,a ajuns unde a fost Ingropat Prietenul lui, a pasit iar cu piciorul ın acest oraş. Şi ın ziua aceea Medina, şi-a deschis ochii ın zori cu o voce pe care o ştiau foarte bine . Ca sa auda mai bine , s -au grabit spre usa. . Oamenii au ieşit ın strada, şi ışi spuneau o singura veste reciproc emotionanta: “Bilal a venit! Dupa atatia ani, Bilal sa ıntors la Medina!” İnimile parca ieşau din locul lor. Pe strazi femei, copii…Medina nu mai vazuse niciodata aşa ceva. Tot oraşul se ducea la moschee. Ei au auzit aceasta voce mereu cand Profetul era ın viata. Cand auzeau acest sunet si mergeau la moschee , ani de zile au vazut fata binecuvantata a Trimisului Lui Allah. Dar acum ? Aceasta voce este vocea lui Bilal.

Tineri, batrani, femei, copii, toata lumea…toata lumea plangea. Totul era clar. In aceasta dimineata, acest azan era fara Muhammed s.a.w.s.

Bilal plangea, avea foc la inima.

Acest Azan a facut sa planga toata Medina.
Acesta a fost ultimul Azan a lui Bilal.La ıntoarcerea sa la Damasc, dupa un timp a decedat şi el..